Au aspectul asemanator cu al unui cerb mai mic, dar au mai multe kilograme decat acesta, aparand mai grasi. Copitele renului sunt mai late, ceea ce impiedica scufundarea animalului in mlastinile care se formeaza in sezoanele mai calduroase.

Interesant in ceea ce-i priveste pe reni este faptul ca atat masculii, cat si femelele isi pierd coarnele vara. Cand acestea incep sa creasca din nou, sunt acoperite de piele si blana cu peri scurti, fiind foarte moi. Cu timpul, insa, se intaresc, iar pielea si blana care le acoperea cad.
Renul are o inaltime de 100 de cm, iar greutatea de aproximativ 150 de kg. Desi este greoi, acest animal poate alerga fara probleme. Sunt capabili sa alerge cu o viteza de 20-25 km/h.
Renii traiesc diferit in functie de zona in care se afla. Astfel, in Asia si Europa sunt grupati in colonii de femele cu puii lor. La conducerea acestor grupuri se afla o femela mai batrana. In aceste zone renii suporta prezenta omului, fiind aproape domesticiti. Oameni ii utilizeaza pentru tractiune, sau pentru lapte, carne si piele. Reni salbatici se mai pot gasi in America. Membrii grupului isi pasteaza un loc prestabilit chiar si in timpul deplasarii, pastrand in interior si protejand renii puternici si mamele cu puii lor.

Renul este un soi de sanitar, deoarece se hraneste cu licheni, plante de care alte rumegatoare nu se apropie. Consuma si iarba, dar nu o gasesc foarte des in locurile unde traiesc. Lichenii sunt gasiti indiferent de anotimp, iarna fiind scosi la suprafata cu ajutorul coarnelor si copitelor renilor.
In Finlanda renii poarta denumirea de "Poro"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu