Albinele

Răspândire

Albinele sunt răspândite pe întreg globul, excepţie făcând cele mai înalte altitudini, regiunile polare şi unele mici insule oceanice. Cea mai mare diversitate de specii de albine o găsim în regiunile calde, aride sau semiaride, America de Sud şi Mexic.

[modifică]Culoare

Multe albine sunt negre sau gri, dar altele sunt galben deschis, roşii, verzi metalizate sau albastre

[modifică]Durata de viaţă

Durata de viaţă a albinei lucrătoare depinde de gradul de uzură ca urmare a activităţilor intense desfăşurate de aceasta (creşterea puietului şi activitatea de cules nectar şi polen). Astfel albinele eclozionate în sezonul activ (din primăvară, martie până vara, în jurul lunii august) trăiesc numai 40 de zile pe când albinele eclozionate toamna trăiesc până în primăvara viitoare, când se face schimbul de generaţii (6-9 luni).

Durata de viaţă a trântorilor este între două şi opt săptămâni şi variază în funcţie de sezon (activ sau perioadă de repaus) şi de zona geografică.

Matca este cea mai longevivă dintre membrii familiei de albine putând trăi până la 8 ani (este însă eficientă economic doar un an-doi, după care trebuie schimbată), este activă pe toată perioada vieţii putând depune 1500-2500 şi chiar 3000 de ouă în 24 de ore în luna iunie. În această perioadă de pontă intensă regina este atent îngrijită şi bine hrănită de albinele din suita sa. În familiile de albine care mor iarna din cauza lipsei hranei, matca este ultima care moare, fiind hrănită cu ultima picătură de miere.

[modifică]Specii de albine

Numărul speciilor cunoscute este de aproximativ 20.000 dar, probabil, foarte multe care aşteaptă încă să fie descoperite.

Multe specii de albine sunt puţin cunoscute. Cea mai mică albină este cea pitică (Trigona minima) cu lungimea de circa 2.1 mm (5/64"). Cea mai mare albină din lume este Megachile pluto, care poate atinge lungimea de 39 mm (1.5"). Tipurile cel mai comune de albine din emisfera nordică sunt speciile de Halictidae, sau albinele atrase de transpiraţie, nişte albine mici care adesea sunt considerate în mod greşit viespi sau muşte. Cea mai cunoscută specie de albine este albina europeană (Apis mellifera).

[modifică]Sistematica albinei melifere

Regnul: Animalia (vietuitoare monocelulare si pluricelulare cu mod specific predominant de hranire pe baza regnului vegetal).
Subregnul: Nevertebrata (animale fara coloana si fara sistem osos intern).
Increngatura: Artropoda (animale nevertebratecu picioare articulate)
Subincrengatura: Mandibulata (artropode cu mandibule).
Clasa: Insecta (artropode cu corpul alcatuit din trei segmente distincte: cap, torace, abdomen).
Subclasa: Pterigota (insecte care prezintai pe segmentele toracice 2 si 3 perechi de aripi).
Ordinul:Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase).
Subordinul: Apocrita (himenoptere la care legatura dintre torace si abdomen se face printr-o portiune ingusta numita petiol).
Grupul: Aculeata (insecte cu ac).
Suprafamilia: Apoidea (insecte care-si hranesc progenitura cu polen si nectar floral).
Familia: Apidae.
Subfamilia: Apinae (insecte constructoare de cuiburi si care prezintii la a III-a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen).
Tribul: Apini.
Genul: Apis (albine care traiesc in familii permanente si monogine - au o singurii femela cu organele reproducatoare dezvoltate capabile sa asigure perpetuarea - corpul acoperit cu peri rari si scurti).
Specia:
Dorsata (albina indianii uriasa, cladeste un singur fagure prins de stanci sau de ramurile diferitor arbori; este cea mai mare albina; raspindita in India, sudul Chinei, arhipeleagul indonezian si Filipine);
Florea (albina indianii pitica, ce mai mica albina cunoscuta, cladeste un singur fagure foarte mic prins de ramurile copacilor; raspindita in India, Malaezia, Jawa si Borneo);
Cerana (cunoscuta si sub numele de albina indiana obisnuita,cuibul este format in cavitati si cuprinde mai multi faguri; raspandita in India, China, Japonia, Indonezia, Jawa, Borneo, Sumatra si U.R.S.S. - Extremul Orient);
Mellifera (albina melifera, cea mai cunoscutii si cea mai raspandita albina, exploatata de om pentru calitiifile sale productive; cuib format in cavitati inchise, pe mai multi faguri, cu un numar mare de indivizi. Denumirea speciei, ,,mellifera" a fost data de Linne in anul 1758 si schimbati ulterior (1761), de acelasi in "mellifica".

[modifică]Femele şi masculi

Masculii de albină au, de obicei, o viaţă scurtă şi nu colectează niciodată polen şi nici nu au nici alte responsabilităţi legate de hrănirea puilor. Tocmai de aceea, se mai numesc şi trântori sau bărbătuşi ai albinelor. Femelele-albină fac toată munca de construirea cuibului şi de aprovizionare şi au, de obicei, structuri anatomice speciale care le ajută la transportul polenului.

[modifică]Structura corporală

Albinele au antene compuse (aproape la toate speciile) din douăsprezece segmente la femele şi treisprezece la masculi. De asemenea au câte două perechi de aripi (perechea anterioară fiind mai mare). Unele caste pot avea aripi mai mici (nefuncţionale), dar nici o specie nu este lipsită de aripi.

[modifică]Clasificarea albinelor

• După varietatea florilor de unde strâng polen — Cele mai multe albine sunt polilectice adică strâng polen dintr-o largă varietate de flori. Unele albine colectează polenul de la flori care aparţin numai anumitor familii, altele de la flori de anumite culori. Cele oligolectice adună polenul numai de la câteva tipuri de flori înrudite.
• După gradul de socializare:
  • Solitare — Majoritatea insectelor Apoidea sunt solitare, adică nu trăiesc în colonii; fiecare femelă îşi face propriul său cuib (de obicei o gaură în pământ) şi îl aprovizionează. Printre aceste albine nu există caste. Unele albine solitare îşi fac coşuri sau turele la intrarea în cuib, altele îşi fac cuibul în lemn, în măduva crengilor. Cele mai multe albine solitare au o durată scurtă de viaţă ca adulte. Anumite specii pot fi în zbor doar câteva săptămâni ale anului, restul anului petrecându-l ca ouă, larve, pupe şi tineri adulţi. Albinele solitare asigură hrana pentru larve când cămăruţele sunt închise.
  • Comunale şi semi sociale — Unele albine sunt comunale.(eng. communal) Ele sunt asemenea albinelor solitare, cu excepţia faptului că câteva femele din aceeaşi generaţie folosesc acelaşi cuib, fiecare facându-şi propriile cămăruţe pentru adăpostirea ouălelor,larvelor şi pupelor. Câteva specii de albine sunt semi sociale (eng semisocial)- ele trăiesc în mici colonii de 2-7 albine din aceeaşi generaţie, dintre care una este regina sau principala depunătoare de ouă. Aproximativ 1000 de specii de albine trăiesc în mici coloniiformate dintr-o regină şi câteva albine-fiice lucrătoare. În aceste colonii, diferenţa în înfăţişare şi comportament între lucrătoare şi regine este abia sesizabilă. Asemenea specii, numite primitively eusocial formează colonii temporare care mor toamna şi numai reginele fertilizate supravieţuiesc iarna. Albinele aparţinând speciei Bombus terrestris (eng.Bumblebees) sunt cele mai familiare exemple.
  • Sociale — Albinele cu adevărat sociale (eng eusocial) trăiesc în mari colonii în care femelele supravieţuiesc două generaţii: mamele (reginele) şi fiicele-lucrătoarele, Masculii, numiţi şi trântori, nu joacă nici un rol în organizarea coloniei şi nu fac decât să se împerecheze cu reginele. Larvele sunt hrănite progresiv, asta însemnând că acele cămăruţe sunt deschise la nevoie sau sunt lăsate deschise pentru ca lucrătoarele să aibă grijă de larve. Cele înalt-socializate, câteva sute de specii, formează colonii permanente în care regina şi castele de lucrătoare sunt într-un mod semnificativ diferite ca structură, fiecare specializându-se în propriile activităţi şi nefiind capabil să supravieţuiască fără ceilalţi. Coloniile de albine sociale sunt societăţi complexe, superior coordonate. Albinele individuale pot avea funcţii înalt specializate înlăuntrul coloniei.
    

    

    Morfologia albinei lucrătoare
• După modul de hrănire:
  • Non-parazite
  • Parazite — Albinele parazite sunt acele albine care nu-şi hrănesc singure progeniturile şi nu-şi construiesc singure cuibul, ci folosesc cuibul şi mâncarea altor specii de albine pentru a-şi aproviziona tinerele albine parazite. Albinele parazite sunt de două tipuri: albine clepto parazite şi paraziţii sociali.
    • Albinele clepto parazite invadează cuiburile albinelor solitare, îşi ascund ouăle în camerele de clocit înainte ca gazdele să şi le depună pe ale lor şi închid camerele. Tânăra albinăparazită se hrăneşte cu mâncarea care a fost depozitată de femela-gazdă. Ouăle sau tinerele larve ale gazdei sunt ucise fie de femela-parazit, fie de larva acesteia.
    • Paraziţii sociali sunt albinele care omoară regina rezident, îşi depun ouăle în cămăruţele gazdei şi apoi forţează lucrătoarele gazdei să crească tinerii paraziţi de albină. Din moment ce nu asigură hrana pentru vlăstarele lor, femelele de albină parazită nu posedă trăsături speciale cum ar fi coşuleţele de polen sau perii de polen.

Îngrijirea albinelor din această specie poartă numele de apicultură sau stupărit.

[modifică]Bibliografie

1. Encarta Premium 2006
2. Britannica
3. http://www.proapicultura.ro/albina_si_familia_de_albine.htm

[modifică]Galerie de imagini

Regină marcată	Trompa albinei	Albină adunând polen	Roi aşezat temporar într-un copac	Bondar
Albină într-o floare de măr	Albină pe o levănţică
		Roi aşezat de bicicletă.

•