Cainele dingo

Genul Canis este reprezentat de cel mai vechi animal domesticit, raspandit, impreuna cu omul, peste tot in lume: cainele. Insusirile, provenite de la lup - cel mai important stramos al sau - si de la sacal au fost modificate prin imblanzire, insa unele dintre ele s-au mai pastrat. Este un animal atat diurn cat si nocturn, foarte vioi si sociabil, cu simturile agere (predomina cel olfactiv). Senzorii cu care miros sunt de 44 de ori mai multi decat la om. Auzul este şi el foarte ascutit - cainii pot inregistra 35.000 de vibratii pe secunda, comparativ cu oamenii care inregistreaza 20.000. Cainele se hraneste cu alimente variate, atat de origine animala cat si vegetala, adaptandu-se regiunii din care provine.    

Cainele australian dingo (Canis dingo) face parte din categoria cainilor resalbaticiti, alaturi de cainii paria din Orientul Mijlociu - se presupune ca ar fi fost introdus ca animal domestic de catre primii emigranti, cu circa 30.000 de ani in urma, si ca s-ar fi salbaticit ulterior. Cainii Dingo traiesc in campie deschisa si in paduri, ajungand la talia unul caine lup mijlociu - au in jur de 48-58 cm. si aproximativ 22-32 kg. In general, masculii sunt mai dezvoltati decat femelele. Au ochii expresivi, colorati intens in diferse nuante de la galben la portocaliu; urechile le sunt mici rotunde şi foarte mobile; blana roscata. Vaneaza izolat, in familie sau ocazional in haite. Hrana sa este alcatuita din mamifere precum cangurii mici sau oile. In timpul zilei sta, de cele mai multe ori, ascuns in vizuina sa.