BARZA

Barza alba

Subordinul Ciconiae cuprinde trei familii: pasarile fantome (Scopidae), berzele (Ciconidae), ibisii si lopatarii (Threskiornithidae). Berzele sunt reprezentate de aproximativ 17 specii, raspandite in toate regiunile cu zone temperate si tropicale. Sunt pasari mari, cu picioare inalte si ciocul lung, drept, in forma de con. Desi sunt pasari acvatice, berzele sunt mai putin legate de apa decat starcii. Majoritatea speciilor sunt lipsite de glas, sunetele pe care le scot fiind rezultatul clantanitului din cioc. In Europa centrala traiesc doua specii de barza: barza alba (C. ciconia) si barza neagra (C. nigra), denumita si barza de padure.

În toamna, berzele europene zboara in stoluri spre sud, in Africa, iar in primavara obisnuiesc sa se intoarca la acelasi cuib abandonat cu sase luni in urma. Deseori clocesc sus pe copaci sau pe peretii stancosi, pe acoperisurile caselor, pe cosuri si pe turnurile bisericilor. Cuiburile pe care si le confectioneaza din diferite materiale: crengi, trestie, iarba, bete, paie etc. se maresc an de an. Atunci cand se intorc la cuib, berzele obisnuiesc sa ii ciuguleasca fundul pentru a-l aerisi. Apoi il aranjeaza, adaugand crengi, pana cand, dupa cativa ani, cuibul formeaza  o claie inalta cantarind uneori sute de kilograme. Pasarile mici, precum vrabiile cuibaresc uneori la baza acestor  cuiburi imense.

Zborul berzei albe incepe cu cateva sarituri, este relativ lent si precaut si, in acelasi timp, elegant si usor. Toate berzele sunt maestre ale zborului planat si static, in timpul caruia isi tin gatul drept, intins catre inainte. Pot executa cercuri spectaculoase in aer, adesea la inaltimi foarte mari.

Se hranesc in camp si in locuri deschise, in general unde exista umiditate; pasind cumpanit in apele putin adanci sau pe solul pajistilor, de unde culeg mici vertrebrate si artropode. In Africa, de exemplu, berzele albe pandesc insectele si animalele alungate de incendiile declansate in pasunile deschise. Berzele zboara la inaltime mare, pentru a cerceta campiile in cautarea prazii. Daca detecteaza fum, planeaza si aterizeaza aprope de flacari, fiind, in acest fel, foarte aproape de animalele care incearca sa se salveze. Dupa ce focul se stinge, pasarile inspecteaza pamantul innegrit, adunand ramasitele carbonizate ale animalelor care nu au reusit sa scape. In general,berzele distrug multe animale vatamatoare: larve, carabusi, sobolani, soareci etc. 

Pe langa marea lor fidelitate fata de loc, se observa si o mare fidelitate fata de partener. Sunt cazuri in care ani de-a randul imperecherea are loc intre aceeasi soti. La fiecare intalnire care are loc in cuib, dar mai ales in perioada rutului si atunci cand se schimba la clocit, berzele scot niste sunete specifice, provocate de lovirea rapida, ritmica si puternica a ambelor jumatati ale ciocului. Ponta este de 3 pana la 5 oua, pe care ambii soti le clocesc, schimbandu-se de mai multe ori in cursul unei zile, la intervale neregulate; pe timpul noptii cloceste intotdeuna femela. Perioada de clocit dureaza aproximativ 33 de zile, iar puii raman in cuib inca 2 luni, timp in care sunt hraniti cu hrana regurgitata de catre ambii parinti. Spre deosebire de acestia, puii scot niste sunete piuitoare.