Vultur

Ocupa toate continentele, mai putin Antarctica, fiind una dintre cele mai raspandite pasari de prada din lume. Penajul vulturului pescar este, de regula, maro, pe partile superioare si alb pe partile inferioare ale corpului, capul este alburiu si prezinta o dunga inchisa la culoare de-a lungul fiecarui ochi. Aripile sunt lungi si ascutite, iar picioarele sunt foarte solide, aspre si greoaie. Cunoscut, de asemenea, si sub denumirea de "uliu de peste”, vulturul pescar manifesta mai multe adaptari la vanatoarea si consumul de peste, inclusiv penajul uleios si dens, picioarele mari, talpile solzoase si ghearele reversibile in afara, care ajuta la caratul prazii prin aer. Tinerele exemplare sunt aproximativ asemanatoare adultilor, insa capul le este mai intunecat la culoare, partile superioare ale corpului sunt brazdate de pete in nuante de bej si de aramiu pal. Exista patru subspecii de vulturi pescari cunoscute in lume, fiecare dintre ele ocupand zone diferite de habitat si fiind usor diferita ca dimensiune si aspect de celelalte: Pandion haliaetus haliaetus, P. h. carolinensis, P. h. cristatus si P. h. ridgwayi.

Pandion haliaetus se hraneste aproape exclusiv cu peste si ocazional cu alte prazi, precum: mamifere mici, pasari ranite, reptile, amfibieni si crustacee. In procesul de capturare al prazii, vulturul pescar zboara planat sau in cercuri desupra apei, la inaltimi moderate, aruncandu-si mai intai picioarele; uneori se scufunda cu totul in apa. Captureaza si transporta prada cu ajutorul ghearelor sale lungi, apoi coboara pe teren deschis sau pe o suprafata goala de pamant si o mananca bucata cu bucata.

Desi poate fi observat, de regula, singur sau in pereche, in unele parti ale habitatului sau vulturul pescar este o pasare vag coloniala. In timpul sezonului de imperechere, perechile se formeaza la locul de cuibarit, in urma unui ritual de-a dreptul impresionant. Spectacolul principal implica zborul lent al masculului deasupra zonei in care va fi amplasat cuibul, zbor insotit de tipete; in tot acest timpvulturul poarta intre gheare un peste sau materiale necesare construirii cuibului. Cuibul generos este ridicat aproape de sol sau la inaltime: intr-un copac, pe o stanca, pe un deal stancos sau chiar pe o constructie aflata in ruina. Femela depune aici doua pana la patru oua, pe care le cloceste vreme de 35-38 de zile. Dupa ce eclozeaza, femela isi hraneste puii, in timp ce masculul pleaca in cautarea hranei, pe care o aduce inapoi la cuib. Tinerii vulturi isi pot lua zborul dupa ce implinesc o luna jumatate-doua, insa raman dependenti de parinti pentru inca 2 sau 3 luni, dupa care ii parasesc definitiv.
    Vultrul  Egiptean

Neophron percnopterus este un vultur de dimensiuni mici, apartinand Lumii Vechi, care are o arie larga de raspandire, putand fi intalnit atat in sud-vestul Europei, cat si in nordul Africii si in sudul Asiei. Este singurul reprezentant in viata al genului Neophron.

Exemplarele adulte masoara, de obicei, 85 cm din varful ciocului si pana la extremitatea cozii, iar deschiderea aripilor are diametrul de 1,7 m. Poate cantari pana la 2,1 kg. Penajul este alb, prezentand cateva pene negre pe aripi si pe coada. Tinand contde habitatul sau - umbla printre hoituri, prin zone cu mult praf - penele sale se tocesc repede, si, inainte de a naparli, culoarea acestora este mai degraba beige, decat alba. Ocazional vulturul egiptean isi „vopseste” penele cu noroi continand oxid de fier, asa cum fac vulturii cu barba, astfel incat capata o nuanta pronuntata de galben - din aceasta cauza i se mai spune si vulturul murdar (din germ. „Schmutzgeier”). Pielea fetei este nuda si galbena, cu exceptia perioadei in care cuibareste, cand aceasta se coloreaza in portocaliu. Coada are forma de romb, desi este usor de remarcat in timpul zborului.

Vulturii egipteni sunt pasari monogame. Atat femelele cat si masculii participa la construirea cuibului, plasat in locuri inaccesibile, din zonele stancoase. Pentru structura folosesc ramuri de copaci, pe care le imbraca cu resturi de hrana si gunoi. Materialele sunt carate in cioc pana la cuib, spre deosebire de celelalte pasari rapitoare, care isi folosesc ghearele pentru aceasta activitate. La sfarsitul lunii martie si inceputul lunii aprilie, femela depune doua, la un interval de cateva zile intre ele. Acestea sunt albe cu pete maro si au cca 94 grame si 65 mm.

Dupa ce ies din oua, puii prezinta un colorit maron inchis, deschizandu-se gradual pe parcursul cresterii, pana la varsta de 5 ani, cand ating maturitatea pasarile devenind albe.

Vulturii egipteni se hranesc cu hoituri si numai rareori cu oua de strut sau cu mamifere de dimensiuni mic