Sinsila, cunoscuta si cu numele de chinchilla,chinchila sau cincila este un animal rozator, originar din zona Americii de Sud, mai precis din Chile, Peru, Bolivia si Argentina. Este un animal nocturn, ierbivor, a carei hrana preferata o constituie plantele verzi, scoarta uscata sau tulpinile tinere de copaci. In timpul zilei, sinsila sta ascunsa in cuibul ei amenajat intre stanci sau, in cazul tarilor calde, sub soproane sau alte locuri racoroase.
Numele de chinchila a fost dat de catre spanioli, in secolul al XVI-lea, si vine de la indienii chincha, care locuiau in regiunea Anzilor.
Sinsila seamana mai degraba cu o veverita decat cu un sobolan, pentru ca, desi are capul are corpul acoperit cu blana de lungime medie, capul, ochii si urechile sunt considerabil mai mari; o alta diferenta este coada stufoasa, acoperita cu blana lunga.
In habitatul lor natural, viata sinsilelor este mult diferita de cea din captivitate. Sunt rozatoare alpine, astfel ca traiesc intre stanci si in pesteri, in grupuri de pana la 100 de membri. Coada stufoasa le este de mare ajutor atunci cand executa sarituri mari, pentur a scapa de pradatori. Sunt vanate de bufnite, vulpi, vulturi, etc. Blana deasa este ideala pentru a supravietui iernilor aprige, dar si ca protectie pe timpul verii. Sunt animale foarte inteligente: retin foarte bine imprejurimile cuibului pentru a scapa de pradatori.
Datorita dragalaseniei sale, sinsila este un foarte cautat animal de companie. Desi nu trebuie uitat ca locul sau este in natura, in habitatul in care aparut si a trait de secole, faptul ca este crescuta ca animal de companie este un lucru bun, care va salva specia de la disparitie - si nu ne referim la crescatoriile in care sinsilelel sunt crescute numai pentru blana.
Ca animal de casa, sinsila poate fi uneori dificila. Problema porneste de la faptul ca nu tuturor le place sa fie tinute in mana sau atinse, pentru ca sunt animale destul de fricoase, caz in care vor musca - chiar si sinsila au temperamente diferite; alta cauza este fragilitatea oaselor - acestea se rup daca sunt tinute prea strans. Asadar, nu lasati animalutele pe mana copiilor mici. In general, sinsila se simte mai in siguranta daca este tinuta cu spatele lipit de abdomenul stapanului, decat in mana; in nici un caz nu o tineti de coada, pentru ca ii veti rupe blanita. Se poate intampla ca sinsila sa muste prinre gratii, atunci cand este in cusca, insa asta se intampla numai din cauza ca vede degetele ca hrana.
Ca animale de companie, traiesc in jur de 15-20 de ani. Cele mai cunoscute specii de sinsila sunt:
Numele de chinchila a fost dat de catre spanioli, in secolul al XVI-lea, si vine de la indienii chincha, care locuiau in regiunea Anzilor.
Sinsila seamana mai degraba cu o veverita decat cu un sobolan, pentru ca, desi are capul are corpul acoperit cu blana de lungime medie, capul, ochii si urechile sunt considerabil mai mari; o alta diferenta este coada stufoasa, acoperita cu blana lunga.
In habitatul lor natural, viata sinsilelor este mult diferita de cea din captivitate. Sunt rozatoare alpine, astfel ca traiesc intre stanci si in pesteri, in grupuri de pana la 100 de membri. Coada stufoasa le este de mare ajutor atunci cand executa sarituri mari, pentur a scapa de pradatori. Sunt vanate de bufnite, vulpi, vulturi, etc. Blana deasa este ideala pentru a supravietui iernilor aprige, dar si ca protectie pe timpul verii. Sunt animale foarte inteligente: retin foarte bine imprejurimile cuibului pentru a scapa de pradatori.
Datorita dragalaseniei sale, sinsila este un foarte cautat animal de companie. Desi nu trebuie uitat ca locul sau este in natura, in habitatul in care aparut si a trait de secole, faptul ca este crescuta ca animal de companie este un lucru bun, care va salva specia de la disparitie - si nu ne referim la crescatoriile in care sinsilelel sunt crescute numai pentru blana.
Ca animal de casa, sinsila poate fi uneori dificila. Problema porneste de la faptul ca nu tuturor le place sa fie tinute in mana sau atinse, pentru ca sunt animale destul de fricoase, caz in care vor musca - chiar si sinsila au temperamente diferite; alta cauza este fragilitatea oaselor - acestea se rup daca sunt tinute prea strans. Asadar, nu lasati animalutele pe mana copiilor mici. In general, sinsila se simte mai in siguranta daca este tinuta cu spatele lipit de abdomenul stapanului, decat in mana; in nici un caz nu o tineti de coada, pentru ca ii veti rupe blanita. Se poate intampla ca sinsila sa muste prinre gratii, atunci cand este in cusca, insa asta se intampla numai din cauza ca vede degetele ca hrana.
Ca animale de companie, traiesc in jur de 15-20 de ani. Cele mai cunoscute specii de sinsila sunt:
Chinchilla laniger - sinsila argintie sau sinsila cu coada lunga, foarte apreciata pentru blana sa, este cea mai raspandita printre crescatori. Cantareste in medie 400 de grame si masoara aproximativ 28 de centimetri. Pe corp are blana fina, de 2,5 cm lungime, de culoare gri-deschis pe spate si alb murdar pe burta; coada este acoperita cu par mai gros si mai lung, de pana la 7 cm.
Chinchilla brevicaudata este mai mare, are pana la 32 cm lungime, dar urechile si coada i sunt mai scurte decat la specia precedenta. Blana are o culoare foarte deosebita: alb-galbuie pe abdomen si partea interioara a membrelor si gri-albastruie pe spate.
Chinchilla rex, care era cea cea mai mare dintre cele trei (38 cm lungime), avea blana de culoare albastra pe spate si alba pe burta ai membre. In prezent, specia nu mai exista
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu