Morsa

 
Populatiile de morse traiesc in Atlanticul si Pacificul de Nord, in apropierea costelor Canadei, Groenlandei si Rusiei.
Problema morselor este topirea rapida a ghetarilor, care ocupa o suprafata tot mai mica din jurul Polului Nord.
Din cauza topirii ghetarilor din preajma tarmurilor, animalele trebuie sa isi caute hrana in ape mult mai adanci. Se ajunge astfel la situatii in care puii sunt parasiti, grabind disparitia unui mamifer renumit pentru "apetitul" sau muzical.
Alte animale amenintate de incalzirea globala sunt: Ursul polar, Balenele Beluga, Vulpea polara, Polifagul american
SURSA 02
Morsele sunt mamifere mari, semi-acvatice, care trăiesc în mările reci din emisfera nordică. Există două subspecii: de Atlantic, Odobenus rosmarus rosmarus şi de Pacific, Odobenus rosmarus divergens. Morsa de Pacific e puţin mai mare, masculul cântărind până la 1800 kg. Morsele mai sunt cunoscute şi ca elefanţi de mare.
Morsele sunt membre ale ordinului Pinnipedia. Sunt, de asemenea, singurele membre ale familiei Odobenidae. Cuvântul compus Odobenus provine din odous (din limba greacă - "dinte") şi baino (limba greacă - "mers"), bazat pe observaţiile efectuate asupra acestor animale atunci când ele se folosesc de colţi pentru a ieşi din apă. Rosmarus îşi are originea în cuvântul suedez pentru morsă. Divergens înseamnă în limba latină "care se despart", referindu-se la colţi.
Ciclu de viaţă
Morsele se împerechează în apă şi nasc pui pe uscat sau pe sloiuri de gheaţă. Se hrănesc în apă, scufundându-se până la o adâncime de 90 m, uneori rămânând submerse până la jumătate de oră. Midiile şi moluştele reprezintă o mare parte din dieta lor. Masculii se luptă pentru teritorii; câştigătorii acestor dueluri au dreptul de a se împerechea cu un număr mare de femele. Masculii mai în vârstă au deseori cicatrici mari ca urmare a acestor lupte sângeroase, dar care de obicei nu sunt fatale.
Morsele de Pacific îşi petrec vara în norsul strâmtorii Bering în Marea Chukchi, pe malul nordic al Siberiei de est, în jurul Insulei Wrangel, în Marea Beaufort pe coasta nordică a Alaskăi şi în apele dintre aceste două locaţii.
Un număr mai mic de masculi îşi petrece vara în Golful Anadyr pe coasta sudică a Peninsulei Chukchi din Siberia şi în Golful Bristol pe ţărmul sudic al Alaskăi.
Primăvara şi toamna, morsele se adună în strâmtoarea Bering, pe ţărmurile vestice ale Alaskăi şi în Golful Anadyr. Iernează în sudul mării Bering, de-a lungul ţărmului estic al Siberiei până în parte nordică a peninsulei Kamchatka şi de-a lungul ţărmului sudic al Alaskăi.
Sezonul de împerechere a morselor este în mijlocul iernii, când ele se află în sudul Mării Bering. Împrerechearea propriu-zisă are loc probabil în apă. După fertilizare, ovulul rămâne în hibernare pentru câteva luni, apoi urmează o perioadă de gestaţie de 11 luni. Când se naşte un pui, el are circa 1 m şi este capabil să înoate. Naşterile au loc pe sloiuri de gheaţă; puiul este alăptat timp de 2 ani, şi petrece cu mama sa 3-5 ani. Femelele devin mature la aproximativ 6 ani, iar masculii la 9--10 ani. O morsă trăieşte aproximativ 50 de ani.
Morsele îşi petrec aproape jumătate din timp în apă şi jumătate pe plaje sau pe sloiuri de gheaţă, unde se adună în turme mari. Îşi petrec câteva zile în continuu pe mare sau pe uscat. În apă prind uneori peşti, dar de obicei caută midii, cărora le sug conţinutul din cochilii. Urmele de abraziune de pe colţi arată faptul că aceştia sunt târâţi prin nisip, dar nu folosiţi la săpat. Pot, de asemenea, să producă jeturi de apă pentru a găsi scoici. Morsele au fost văzute atacând narvali şi foci dacă nu găsesc alte surse de hrană. A nu se confunda morsele (cum gresit e scris in introducere) cu elefantii de mare, foci din genul Mirounga, reprezentand cele mai mari pinipede, la care masculul e de 3 ori mai mare decat o morsa mare.
Populaţie
Există aproximativ 200000 de morse de Pacific; nativii din Alaska omoară circa 3000 pe an. Morsele îşi folosesc colţii lungi (canini alungiţi) pentru lupte şi pentru atragerea sexului opus. Oamenii folosesc fildeşul din colţi pentru sculptat. Nativii numesc osul penisului unui mascul oosik şi îl folosesc pentru a crea cuţite. Morsele au doar trei dişmani naturali: oamenii, orca şi ursul polar. Urşii polari vânează doar morsele bolnave sau puii, care rămân în urma turmei.
Legi federale din SUA şi Canada protejează morsele şi stabilesc limite pentru vânatul anual. Doar în circumstanţe deosebite i se permite unei persoane străine de aceste câteva comunităţi să vâneze morse legal. Legea interzice exportul de colţi neprelucraţi din Alaska, dar produsele pe bază de fildeş de morsă pot apărea pe piaţă dacă sunt sculptate de un meşteşugar nativ.
Există aproximativă 15000 de morse de Atlantic: ele trăiesc în zona arctică canadiană, în apele Groenlandei, ale Svalbard şi în zona vestică a Rusiei arctice. Morsa de Atlantic s-a bucurat la un moment dat de un teritoriu care se întindea până la Capul Cod, în sud, şi apărea în număr mare în Golful Sf. Laurenţiu.

SURSA 03
Morsele din zona Groenlandei au intrat acum in slujba stiintei. Echipate cu sisteme de pozitionare prin satelit, acestea vor transmite informatii privind rutele lor de migratie. Odata cu apropierea verii, morsele din Groenlanda se pregatesc sa migreze spre nord, spre banchiza polara.
O echipa de cercetatori danezi si groenlandezi a hotarat sa profite de aceasta ocazie si sa afle traseele de migratie ale morselor.
Astfel, cercetatorii vor dota in curand 10 morse cu dispozitive de supraveghere prin satelit.
Timp de 2 luni, la fiecare iesire a morselor la suparafata apei, dispozitivele de supraveghere prin satelit isi vor emite pozitia, care va fi transmisa automat catre echipa de cercetatori.
La acest studiu participa si reporteri de la BBC News, care vor prezenta in timp real pozitiile morselor care vor fi monitorizate.
De ce este insa important acest studiu?
Morsele, mamifere marine care pot ajunge la aproape 2 tone, au fost intens vanate in ultimele 5 secole, iar populatiile existente in cele mai multe parti ale lumii au ajuns aproape de disparitie.
Cum aparitia morselor este cunoscuta in mai multe parti din zona Oceanului Arctic, specialistii vor sa vada daca nu este vorba cumva de acelasi numar mic de indivizi, care se deplaseaza pe distante mari.
Informatiile care vor fi colectate prin acest proiect vor arata astfel daca in realitate numarul morselor care mai supravietuiesc astazi nu este cumva mult mai mic decat se crezuse.
Un alt aspect important al proiectului priveste modul in care vanatoarea intensiva si poluarea cu petrol pun in pericol populatiile de morse.
Nu in ultimul rand, specialistii vor incerca sa afle si care este efectul modificarilor climatice globale asupra morselor.
Iar acest lucru este deosebit de important, deoarece topirea banchizelor polare inseamna reducerea mediului locuit de catre morse.